Aproape de casă

Viața, credința și sfârșitul alergării

Niciodată nu m-am gândit că voi trăi încât să ajung așa de bătrân.

Toată viața am fost învățat cum să mor ca și creștin, dar nimeni nu m-a învățat vreodată cum ar trebui să trăiesc anii de dinainte de a muri. Mi-aș fi dorit ca ei să o fi făcut deoarece sunt un om în vârstă acum și, credeți-mă, nu este deloc ușor.

Cel care a spus prima dată că bătrânețea nu este pentru cei slabi a avut dreptate. Ia orice grup de oameni bătrâni adunați laolaltă și aproape garantat subiectele lor preferate de discuție vor fi cele mai recente dureri și suferințe.

În curând voi sărbători ce de-a nouăzeci și treia aniversare și știu că nu va mai fi mult până când Dumnezeu mă va chema acasă, în cer. Mai mult ca niciodată aștept acea zi — nu doar pentru lucrurile minunate pe care cerul le păstrează pentru mine și pentru fiecare credincios, ci pentru că știu că în cele din urmă toate poverile și întristările care mă apasă în această etapă a vieții se vor sfârși. În ultimul an, bolile inerente bătrâneții și-au luat din greu tributul de la mine. Aștept de asemenea acea zi pentru că voi fi împreună cu Ruth, iubita mea soție și cel mai bun prieten timp de aproape șaizeci și patru de ani, care a mers acasă în 2007 pentru a fi cu Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu atâta credincioșie. Deși mă bucur că luptele ei cu slăbiciunile și cu durerea au ajuns la final, eu încă mă simt ca și cum o parte din mine a fost ruptă și îmi este dor de ea mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Nu, bătrânețea nu este pentru cei slabi.

Dar aceasta nu este întreaga poveste și nici Dumnezeu n- a intenționat să fie. Deși Biblia nu trece cu vederea problemele cu care ne confruntăm pe măsură ce îmbătrânim, ea nici nu ilustrează bătrânețea ca fiind un timp demn de dispreț sau ca pe o povară pe care trebuie să o îndurăm scrâșnind din dinți (dacă îi mai avem). Nici nu ne portretizează la bătrânețe ca fiind inutili și ineficienți, condamnați să ne petrecem ultimile zile într-o plictiseală interminabilă sau într-o activitate lipsită de sens până când Dumnezeu ne va lua acasă.

În schimb, Biblia spune că Dumnezeu are un motiv pentru a ne ține aici; dacă n-ar avea, ne-ar lua acasă mult mai devreme. Dar care este scopul Său pentru acești ani și cum ne putem alinia viețile conform acestui scop? Cum putem deveni mai puternici în interior în ciuda acestor dificultăți și nu doar să învățăm să ne obișnuim cu temerile, luptele și limitările din ce în ce mai mari? Cum putem înfrunta viitorul cu speranță în loc de disperare? Acestea sunt câteva dintre întrebările cu care am fost nevoit să mă confrunt pe măsură ce am îmbătrânit; probabil că același lucru este valabil și în cazul tău.

Această carte nu este scrisă doar pentru oamenii în vârstă. Ea este scrisă pentru oamenii care se află în orice etapă a vieții — chiar și pentru aceia care nu s-au gândit niciodată prea mult la faptul că vor îmbătrâni. Motivul este unul simplu: cea mai bună modalitate de a aborda provocările bătrâneții este de a te pregăti pentru ele de pe acum, înainte ca ele să apară. Te invit să explorezi alături de mine nu doar realitățile vieții pe măsură ce îmbătrânim, ci și speranța și împlinirea — și chiar bucuria — care poate fi a noastră în momentul în care am învățat să privim la această vârstă din punctul de vedere al lui Dumnezeu și să descoperim puterea Lui de a ne susține în fiecare zi.

Într-o zi, călătoria vieții noastre se va sfârși. Într-un sens, toți ne apropiem de casă. Și, pe măsură ce ne apropiem, mă rog ca tu și cu mine nu doar să învățăm ce înseamnă să îmbătrânești, ci și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să învățăm de asemenea să îmbătrânim cu har și să găsim călăuzirea necesară pentru a termina cu bine.

– BILLY GRAHAM, din Introducere